John Gray despre Sex-ul in Casnicie

Incepem acum o serie de trei articole, insotite de cate un video al lui John, despre importanta mentinerii vie a pasiunii in casnicie. Dupa cum spune John, “de obicei cand oamenii vorbesc despre pasiunea din casnicia lor, vorbesc despre conexiunea dintre ei si pastrarea unei relatii stranse” Cu toate ca John este de acord ca acestea sunt, desigur, aspect importante pentru succesul unei relatii, ne reaminteste ca “locul din care vine pasiunea este DORMITORUL!”

Mesajul din primul video este “…o excelenta viata sexuala de cuplu, cu frecventa mare, este cheia” beneficiile fiind intretinerea sau chiar revenirea pasiunii in casnicie. Asa cum John explica, “pasiunea si energia, pasiunea si sanatatea merg mana in mana!”

Mult prea frecvent cadem in capcana explicarii scaderii apetitului sexual ca fiind o consecinta a programului incarcat, a varstei sau a acumularii anilor de casnicie. Aceasta capcana duce la accelerarea procesului de imbatranire! Studiile arata ca cei care se bucura de relatii sexuale frecvente au o speranta de viata mai mare!

In partea a doua a seriei, John se va opri asupra metodelor de a-i spori barbatului interesul pentru sex iar in partea a treia John va detalia metodele de sporire a pasiunii femeilor. In ambele parti John va prezenta ce pot face partenerii pentru reaprinderea pasiunii romantice.

Nu uitati ca puteti oricand sa aflati mai multe despre acest subiect citind “Marte si Venus in Dormitor”, #1 New York Times Bestseller!

Bancul Zilei: Diferente intre Barbati si Femei

O femeie si-ar dori ca un singur barbat sa-i satisfaca toate dorintele pe cand un barbat si-ar dori ca toate femeile sa-i satisfaca singura dorinta!

Cu barbatii la Shoping!

Cu cat intelegem mai bine diferentele dintre barbati si femei, cu atat ne va fi mai usor sa ne intelegem intre noi si sa reducem frictiunile inerente vietii de cuplu. In loc sa ne asteptam ca partenerul de viata sa gandeasca asa ca noi, vom fi capabili sa vedem care sunt nevoile lui si ce vrea el ca sa se simta bine.

Cand e vorba de shopping, diferentele sunt clare! Mai putin clare sunt motivele pentru care barbatii si femeile se comporta atat de diferit la shopping. Intreaba fiecare sex ce crede despre comportamentul la shopping al sexului opus si vei auzi un lung sir de reprosuri. Fiecare considera ca celalalt are un comportament anormal! Cu alte cuvinte, fiecare judecam si criticam comportamentul celuilalt! Vi se pare ca asta suna a armonie si intelegere?

Shopping-ul este una din activitatile care reduc stresul femeilor, chiar daca nu cumpara nimic. Se uita de la stanga la dreapta, vorbesc si comenteaza, isi dau cu parerea, exploreaza noile tendinte ale modei, ating materiale, probeaza pantofi si descopera tot felul de lucruri pentru decorarea casei sau necesare copiilor, sotului, unui membru al familiei sau unor prieteni. Toate aceste activitati stimuleaza productia de oxitocina, hormon care, printre altele, reduce stresul la femei. La barbati insa nu merge la fel!

Priviti un barbat in mall, la cumparaturi cu sotia lui! Se taraste de la un magazin la altul, sperand ca asta va fi ultimul, stricand placerea femeii cu comentarii sau reprosuri.

Si barbatii fac shopping, dar intr-un mod care le stimuleaza testosteronul. Cand cumpara, un barbat are nevoie de o destinatie clara sau de un scop bine definit. Lasati de capul lor alearga sa vada masini, electronice, raionul de sport sau diverse articole mecanice. Pentru ei e foarte important sa stie unde se duc si pentru ce! In general barbatii vor sa intre si sa iasa cat mai repede. Cu alte cuvinte, au o misiune! Cheltuirea banilor este, in sine, o modalitate de reducere a stresului pentru barbati. Este un semn de competenta si putere ce stimulteaza productia de testosteron.

Femeile beneficiaza de shopping in alt fel. Daruindu-se in fiecare zi si avand grija de cei importanti pentru ele, femeile se simt implinite iar secretia de oxitocina este stimulata. Daca are timp de shopping, sau este lasata sa-l faca, ea are grija de ea, se pune in centrul atentiei si, similar, secretia de oxitocina creste. In plus, combinarea shopping-ului cu relationarea cu prietenele sau partenerul de viata (daca acesta poate face fata), cu un popas pentru o cafea sau o cina, aduce un plus de bucurie si are o contributie importanta la scaderea stresului.

Cum probabil banuiti, femeile sunt, de departe, cei mai important cumparatori, responsabile pentru mai mult de 70% din toate cumparaturile. Femeilor le place sa faca economii dar adora sa cheltuiasca bani. Aceasta constatare ofera si raspunsul la imaginea stereotipa a femeii care vine acasa, cu doua sacose de cumparaturi in mana, anuntandu-si mandra barbatul: “N-o sa-ti vina sa crezi cati bani am economisit azi!”

Asa cum spuneam, pentru ca shopping-ul sa fie pentru femei o experienta care sa le reduca stresul, ele au nevoie de timp si sa aiba alaturi o persoana care sa se bucure de aceasta experienta in egala masura.

Deoarece femeile se bucura de experienta shopping-ului in sine, ele se simt foarte bine si daca nu gasesc ceva de cumparat. Pur si simplu ele scaneaza ceea ce este disponibil si compara cu optiunile personale. Barbatii sunt invariabil dezamagiti daca nu gasesc ceea ce cauta pentru ca nu isi ating obiectivul. Pana si in aceasta activitate se reflecta instincte preistorice in care barbatii vanau si erau buni doar daca veneau cu caprioara pe umar.

Ce putem face ca o activitate pe care o experimentam atat de diferit sa ajunga sa ne uneasca in loc sa ne dezbine? Primul pas este intelegerea nevoilor diferite pe care fiecare sex incearca sa si le satisfaca prin shopping. Barbatii care vor sa-si ajute partenerele sa-si reduca stresul trebuie sa plece la shoping cu acest obiectiv in minte! Aceasta este misiunea lor din acea zi! Sa-si faca partenera fericita, stiind ca daca ea e fericita si el va fi fericit! Sa se seteze pe ascultare si sa-si lase jumatatea sa se bucure, negrabita, de placerea shopping-ului.

Pe de alta parte, femeile nu ar trebui sa abuzeze de rabdarea barbatilor. Cel mai bine este ca femeile sa mearga la shopping insotite de prietene si sa petreaca impreuna atat cat se simt bine. Cand ies cu partenerii ar fi bine sa reduca acest timp, propunandu-si si obiective precise, cu care ei sa se poata impaca mai usor.

Vreţi să aflaţi mai multe? Vizitaţi-ne pe www.marsvenus.ro

Articolul are la baza teoria Dr. John Gray, autorul best sellerului « Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus »

Relatiile de Cuplu in era informatica

Sa ne descretim fruntile cu un banc tematic!

Catre Departamentul Relatii cu Clientii,

Acum un an am schimbat versiunea Logodnica 7.0 cu Nevasta 1.0 si am observat ca programul a lansat o optiune subita Bebelus1.0, care ocupa mult spatiu pe hard. In instructiuni nu era nimic mentionat. Pe de alta parte, Nevasta 1.0 se autoinstaleaza in toate celelalte programe si se lanseaza automat cand deschid alta aplicatie, impiedicandu-i executia.

Aplicatii ca: Bere-intre-prieteni 10.3 si Duminica-la-fotbal 5.0 nu mai functioneaza. Uneori apare un virus care blocheza sistemul sau face ca Nevasta 1.0 sa se comporte total haotic. Nu reusesc sa dezinstalez acest program si devine insuportabil mai ales cand incerc sa lansez aplicatia Duminica-de-dragoste 3.0. Se pare ca si alte fisiere sunt virusate. De ex : c:/Sex_sambata_dimineata.exe nu mai functioneaza deloc!

Am vrut sa revin la programul anterior, Logodnica 7.0, dar procesul de dezinstalare al programului actual, Nevasta 1.0 mi se pare complicat, iar riscurile pt. sistem sunt mari mai ales pt. Bebelus1.0 care chiar imi place.

Ma puteti ajuta ?

Un utilizator disperat.

RASPUNS:

Draga client, Nemultumirea Dvs. este frecventa printre utilizatori dar ea se datoreaza unei greseli primare de conceptie: multi utilizatori trec de la orice versiune Logodnica X.0 la Nevasta 1.0 cu speranta falsa ca Nevasta 1.0 nu e decat un program de divertisment si utilitati. Dar e vorba de mult mai mult: Nevasta 1.0 e un Operating System complet creat ca sa controleze toate aplicatiile Dvs. E aproape imposibil sa dezinstalati Nevasta 1.0 si sa reveniti la Logodnica X.0 intrucat exista sisteme virusate care fac ca si acesta sa se comporte precum Nevasta 1.0 deci nu aveti nimic de castigat.

Aceeasi problema si cu Soacra X.0. Acesta e un program mai vechi din care deriva Nevasta 1.0 si comporta multe probleme de compatibilitate.Cu putin noroc, sfarseste prin a fi victima unui virus si dispare in cativa ani.

Unii utilizatori au incercat sa sa suprainstaleze programul Amanta 1.0 sau chiar 2.0, 3.0 etc, dar asta le-a creat si mai mari probleme ( a se citi notita de prevenire "Pensie alimentara" si "Custodia copiilor"). Daca instalati Amanta X.0 nu incercati sa treceti la Nevasta 2.0 pt ca problemele vor fi chiar mai mari decat cele cu Nevasta 1.0. Chiar daca exista si versiuni Nevasta 3.0 si Nevasta 4.0, acestea sunt rezervate specialistilor si, avand un pret ridicat, nu le recomandam. Daca sistemul cade, va recomandam Celibat 1.0 dar ideal e sa pastrati Nevasta 1.0 si sa invatati programul cat mai bine posibil intrucat e foarte sensibil la anumite comenzi si reactioneaza rau la erori de instalare.
Asadar, orice eroare aparuta va fi considerata ca provenind din partea Dvs. si trebuie sa vi-o asumati.

Va sfatuim sa activati aplicatiile C:/Scuze.exe.Evitati utilizarea tastelor ESC, DELETE si PAUSE care necesita ulterior C:/Scuze.exe/flori. Folositi in schimb cat mai des tasta HOME. Pentru o mai buna utizare, va sfatuim sa cumparati si pack-ul Bijuterii 3.0, Vacante 5.1. Optiunile Da_draga_mea 2.7 si Ai_dreptate_iubire 4.5, care sunt indispensabile. Nu instalati sub nici o forma Secretara_blonda_in_fusta_mini 2.0 sau O_prietena 3.1. Aceste programe sunt incompatibile cu Nevasta 1.0 si pot distruge sistemul. Functia C:/Sex__sambata_dimineata.exe se va activa odata cu C:/Colier_cu_diamante.exe

Banc preluat de pe Infoarena.ro

Darul Cuvintelor

Comunicarea începe încă din uter. S-a dovedit că fătul aude şi reacţionează la sunetele mediului înconjurător, recunoscând cu uşurinţă vocea mamei.

Cercetările au arătat că bebeluşii adoră sunetul cuvintelor. Majoritatea părinţilor nu intuieste acest lucru pentru că vor trece mai bine de zece luni până când copilul va pronunţa primele cuvinte simple ca „mama”, „dada”, „tata” etc

Studiile au mai arătat că bebeluşii de până la zece luni sunt capabili să perceapă diferenţele foarte mici între două cuvinte auzite. Se pare că venim pe lume cu o abilitate misterioasă de detectare a limbajului şi, între cele două sexe, fetiţele sunt în avantaj, pentru că procesarea limbajului în creier are loc în emisfera stângă, într-o zonă mult mai bine dezvoltată la fetiţele nou-născute faţă de nou-născuţii băieţi. Această descoperire aduce şi răspunsul la o întrebare ce a nedumerit generaţii de părinţi şi educatori: De ce, în general, fetiţele pronunţă primele cuvinte şi apoi primele propoziţii mai repede decât băieţii?

Progresul ştiinţei şi al tehnicilor neinvazive de investigare a creierului, ca RMN (Rezonanţă magnetică Nucleară), intrată în uz de 32 de ani, iar apoi CT (tomografie computerizată) şi PET (tomografie prin emisie de pozitroni) au deschis larg fereastra către înţelegerea modului în care funcţionează creierul uman.

Băieţii au abilitaţi crescute de procesare în emisfera dreaptă a creierului ceea ce explică înclinaţiile lor către jocurile de construcţii, cuburi, asamblarea şi dezasamblarea jucăriilor, în special maşini, precum şi curiozitatea legată de funcţionarea lor. Tot aşa se explică şi uşurinţa mai mare legată de lumea abstractă a numerelor şi a matematicii.

Societatea modernă pune un mare accent, în primele etape ale învăţării, pe dezvoltarea abilităţilor lingvistice şi acesta este motivul pentru care fetiţele par să fie, în general, eleve mai bune decât băieţii, tendinţă ce începe la grădiniţă şi se păstrează până la sfârşitul liceului.

Atunci cănd vorbesc cu bebeluşii, adulţii au tendinţa să „traducă” cuvintele în „limbajul copiilor”, stalcind cuvintele: Ute te tutu mumos! În realitate, ar fi mult mai înţelept să spună : Uite ce maşină frumoasă! Mai bine chiar, repetaţi propoziţia de mai multe ori, în limbile pe care le cunoaşteţi, engleză, franceză etc. Creierul avid al copilului va absorbi aceste cuvinte şi multe, multe altele! Este recomandat ca părinţii să se adreseze atât bebeluşilor băieţi, cât şi fetiţelor, în limbajul obişnuit pe care îl folosesc în comunicarea dintre ei!

Asta nu înseamnă că la un an, un copil va recita din Scrisoarea a III-a, ci că îi va conferi un avantaj în folosirea limbajului.

Pe masură ce avansăm în înţelegerea creierului şi a abilităţii lui de procesare a limbajului, un lucru devine clar: tot ceea ce facem pentru îmbogăţirea vocabularului copilului vine în completarea a ceea ce am făcut până atunci! Specialiştii consideră că un copil care vine la grădiniţă cu un vocabular de sub 2000 de cuvinte porneşte cu un handicap, în mod special în ceea ce priveşte viitoarele abilităţi de citire! Un vocabular de 3000 de cuvinte ( sau peste ) asigură un avantaj net! Cel mai mare avantaj se pare că îl au copiii care inţeleg şi vorbesc două limbi!

In mod firesc, adulţii se tem să nu supraîncarce capacitatea copiilor. Aparent acest lucru este doar un mit! Copiii au o foame pentru învăţare şi pentru sunetul cuvintelor! Cu cât mai repede le veţi potoli această foame, cu atât mai mari sunt sansele lor de succes în viitor!

Oferiţi-le copiilor vostri, cu generozitate, Darul Cuvintelor!

Femeile coboara in fantana

“Femeile sunt schimbătoare” spun bărbaţii. „ Acum sunt dăruite şi iubitoare iar apoi devin melancolice, triste sau chiar deprimate, îşi amintesc de toate problemele şi-ţi reproşează greşeli de-acum 100 de ani!”. Bărbaţii nu pot înţelege această schimbare de dispoziţie pe care o cataloghează ca fiind anormală sau chiar patologică, unii ajungând să sugereze o vizită la psihiatru. De ce această lipsă de înţelegere? Pentru că, la majoritatea bărbaţilor, schimbarea de dispoziţie e motivată de un eveniment anume, o problemă sau o nerealizare punctuală. Cum, de cele mai multe ori, nu pot lega schimbarea de dispoziţie a femeilor de un astfel de motiv, bărbaţii ajung la concluzia că ceva nu este în regulă! Păi cum se poate explica altfel faptul că ea e nefericită şi deprimată când le are pe toate?

O femeie e ca un val. Când se simte iubită, respectul de sine îi creşte şi femeia se cufundă într-un val de emoţii pozitive. Sentimentul de bine se amplifică iar femeia radiază de fericire: valul e la apogeu! Apoi, brusc, valul se sparge iar starea de spirit a femeii se schimbă. Sentimente negative o învăluie iar frustrările şi problemele reprimate şi nerezolvate ies la suprafaţă. În perioada de ascensiune a valului femeile îşi pot suprima sentimentele negative şi dăruindu-se, uită de sine. Toate acestea însă vor reveni, amplificate, în faza de coborâre, toate neîmplinirile, toate nerealizările şi mai ales grijile şi îngrijorările, vin toate odată, astfel că femeia se simte copleşită. Aproape întotdeauna această stare e temporară. După ce a ajuns la fund, starea de spirit se schimbă din nou iar femeia va incepe iar să se simtă bine în pielea ei.

Când valul unei femei creşte ea simte că are de dat din abundenţă dragoste. Când valul se sparge femeia resimte un imens gol interior şi nu mai are de unde să dăruiască. Este momentul să facă ordine în sentimentele ei! Este o perioada în care are nevoie să vorbească despre ceea ce simte, să fie auzită şi, mai ales, înţeleasă. Femeile descriu adesea această stare ca pe o coborâre într-o fântână întunecată în care se simt singure, fără nici un sprijin, învăluite de sentimente confuze uneori chiar de disperare. Ajunse însă la fund vor începe automat să se simtă mai bine, purificate prin trăirile negative.

Bărbaţii sunt întotdeauna surprinşi de coborârea partenerelor în fântână, chiar şi atunci când sunt avizaţi că acest lucru se poate întâmpla. Deoarece femeile nu mai au nimic de dăruit în această perioadă, nici dragoste şi nici admiraţie pentru partenerii lor, aceştia sunt derutaţi. Stima de sine a bărbaţilor depinde mult de admiraţia celor din jur şi mai ales de cea a partenerelor lor. Dintr-o dată nu mai sunt cavalerii în armură strălucitoare, admiraţi şi aclamaţi pentru realizările lor, care acum par să nu mai valoreze nimic!. Atunci când femeile sunt fericite bărbaţii îşi asumă meritul iar atunci când sunt nefericite se simt responsabili şi încerca să arate femeilor că nu au motive reale de nefericire. Presupunând că schimbarea de dispoziţie este legată de ceva ce au făcut sau nu au făcut cum trebuie, automat, vor intra în defensivă. Iar cum cea mai bună apărare este atacul, ei vor începe să explice partenerelor de ce nu trebuie să simtă ceea ce simt şi de ce ar trebui să fie fericite şi mulţumite. Aşa cum femeile încearcă să îi îmbunătăţească pe bărbaţi şi bărbaţii încearcă să le „repare” pe femei spunându-le ce şi cum ar trebui să simtă! Şi puţine sunt lucrurile care pot înfuria mai mult o femeie decât negarea dreptului ei de a se simţi aşa cum se simte, fericită sau nefericită! Prin urmare se va simţi şi mai singură, neînţeleasă şi nefericită!

Ceea ce bărbaţii trebuie să înţeleagă este că evoluţia dispoziţiei femeilor, de la sentimente pozitive la negative, este un fenomen absolut normal, care nu trebuie „reparat”. Uneori, prin atitudinea lor sau intrarea în peşteră, bărbaţii determină coborârea partenerelor în fântână dar alteori acest proces se petrece de la sine. În loc să spună femeilor ce să simtă ei ar trebui să le fie alături, iubitori şi înţelegători, deschişi către ascultare. Nu vor reuşi să le împiedice să coboare dar, în acest mod, îşi pot ajuta partenerele să revină mai repede.

Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, în fântână, femeile au mare nevoie de ei dar, trăind sentimente confuze, nu le pot solicita ajutorul sau chiar îl pot respinge. Lăsându-şi orgoliul de-o parte, bărbaţii îşi pot arăta dragostea necondiţionată. Nu trebuie să facă nimic ci doar să le fie alături partenerelor lor şi să le asculte dacă acestea vor să vorbească, fără să le critice sentimentele. Nu vă aşteptaţi ca această atitudine empatică să scoată imediat partenera din fântână! Ba chiar s-ar putea să se scufunde mai adanc! Acesta este un semn că sprijinul vostru funcţionează pentru că grăbeşte coborârea! Pentru a-şi reveni cu adevărat, partenera trebuie să ajungă la fundul fântânii! Când ea va reveni la suprafaţă, recunoştinţa pentru a-i fi fost alături va răslăti pe deplin efortul depus!

Barbatii sunt ca elasticul

Există o vorbă: „Dacă iubeşti ceva, eliberează-l!. Dacă revine la tine, e al tău, dacă nu, nu a fost niciodată!” E o metaforă ce descrie perfect ciclul intimităţii masculine şi al comportamentului bărbatului

Orice femeie s-a întâlnit, în viaţa de cuplu, cu următoarea situaţie: fără nici un motiv, după ce totul părea să meargă foarte bine, înţelegerea era deplină şi intimitatea era la cote maxime, brusc, partenerul devine absent, distant, neatent, sâcâit, evitând sau chiar respingând dovezile de afecţiune ale partenerei. Femeia este bulversată! Ce s-a întâmplat? Cu ce a greşit? Probabil ca a facut ceva ce l-a deranjat!...! Ea ştie ca ea nu s-ar îndepărta aşa decât dacă ar fi supărată, jignită sau dezamăgită!... Trebuie să lămurească situaţia! Şi nu mai târziu! Acum! Pe masură ce încearcă sa clarifice lucrurile, el devine din ce în ce mai sâcâit, mai iritat; de ce nu-l lasă in pace? „N-am nimic, nu sunt supărat ”, va spune el foarte sincer, dar îl crede cineva? Nu vi se pare cunoscut?!?...Nu arată ca un „deja-vu”?!?...Şi de aici până la ceartă nu mai e decât un pas...
Ce se întâmplă, care este de fapt motivul acestei atitudini? Sunt femeile de vină? De cele mai multe ori NU!
Comportamentul nostru este rezultatul evoluţiei şi adaptării la factorii de mediu, de-a lungul a mii şi mii de ani. Atât femeile, cât şi bărbaţii şi-au dezvoltat instincte, reacţii care să asigure supravieţuirea speciei şi îmbunătăţirea vieţii. Ultimii 100 de ani au adus transformări majore, foarte rapide, în societatea omenească, fără ca instinctele şi comportamentul nostru să fi avut timp să se „adapteze”, astfel că, uneori, recţiile noastre sunt in neconcordanta cu situatia existenta.
Este absolut normal ca un bărbat ce iubeşte o femeie şi formează împreună un cuplu, să simtă periodic nevoia de a fi singur, de a se ocupa de sine. Este nevoia instinctivă de AUTONOMIE! Femeile o vor numi, pe bună dreptate, egoism dar, le place sau nu, este o stare de fapt care, chiar dacă este de neînţeles pentru o femeie, este firească pentru bărbaţi. Nu este o hotărâre sau o alegere a lor: pur şi simplu aşa simt. Iată ce se întâmplă...
Într-o anumită măsură, prin conectarea lui în relaţie, un bărbat se pierde pe sine. Simţind nevoile, dorinţele, problemele şi emoţiile ei, el îşi poate pierde sentimentul de sine, independenţa, autonomia. Şi, atunci, apare acea nevoie acută să se distanţeze, să se retragă în sine pentru a-şi restabili, lui, imaginea despre el. După ce acest lucru se întâmplă, „eroul” nostru va simţi din nou o nevoie intensă de intimitate, de apropiere cu partenera şi va reveni, la fel de brusc cum s-a distanţat, să continue relaţia de acolo de unde a lăsat-o. Şi...stupoare....acum el va fi cel surprins să constate că partenera nu răspunde imediat avansurilor lui, aşa cum lui i s-ar părea firesc. Ea nu poate să se comporte de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, trebuie să clarifice situaţia, să înţeleagă ce s-a întâmplat şi, pentru asta, are nevoie de conversaţie pentru a „lipi” relaţia în locul în care se întrerupsese. Partenerul trebuie să înţeleagă asta şi să-i ofere timpul de care ea are nevoie.
Imaginaţi-vă acest ciclu ca întinderea unui elastic: cu cât e mai întins, cu atât e mai tensionat. După ce a ajuns la o anumită întindere, nu mai are unde să se ducă şi va reveni cu putere înapoi.
La începutul unei relaţii, elasticul e întins la maxim. Bărbatul simte nevoia de apropiere, de intimitate. Pe măsură ce intimitatea creşte şi nevoia bărbatului este satisfăcută, elasticul se relaxează până nu se mai mişcă deloc. Cu toate că îi place intimitatea obţinută, se declanşează un resort interior şi apare nevoia de distanţare, de solitudine, pentru că instinctul îi şopteşte: Ajunge cu doritul altei persoane, devii prea dependent!
Când bărbatul se distanţează, îngrijorarea femeii e firească, la fel şi tendinţa ei de a clarifica problema care ea presupune că a apărut. De fapt, ceea ce trebuie să facă ea este să îl lase să se distanţeze cât simte el că este nevoie. Urmărindu-l şi chestionându-l, nu face altceva decât să-l determine să se distanţeze şi mai mult!
Chiar dacă e greu, este necesar ca femeile să accepte că bărbaţii alternează automat între nevoia de autonomie şi cea de intimitate. Odată înţeles acest lucru, când un bărbat simte nevoia de distanţare, femeia poate avea încredere că el se va întoarce iubitor, aşa cum şi-l doreşte. Văzând că e înţeles şi acceptat, bărbatul va deveni mai încrezător, mai iubitor, iar relaţia lor va deveni mai solidă şi dragostea lor se va amplifica.