Darul Cuvintelor

Comunicarea începe încă din uter. S-a dovedit că fătul aude şi reacţionează la sunetele mediului înconjurător, recunoscând cu uşurinţă vocea mamei.

Cercetările au arătat că bebeluşii adoră sunetul cuvintelor. Majoritatea părinţilor nu intuieste acest lucru pentru că vor trece mai bine de zece luni până când copilul va pronunţa primele cuvinte simple ca „mama”, „dada”, „tata” etc

Studiile au mai arătat că bebeluşii de până la zece luni sunt capabili să perceapă diferenţele foarte mici între două cuvinte auzite. Se pare că venim pe lume cu o abilitate misterioasă de detectare a limbajului şi, între cele două sexe, fetiţele sunt în avantaj, pentru că procesarea limbajului în creier are loc în emisfera stângă, într-o zonă mult mai bine dezvoltată la fetiţele nou-născute faţă de nou-născuţii băieţi. Această descoperire aduce şi răspunsul la o întrebare ce a nedumerit generaţii de părinţi şi educatori: De ce, în general, fetiţele pronunţă primele cuvinte şi apoi primele propoziţii mai repede decât băieţii?

Progresul ştiinţei şi al tehnicilor neinvazive de investigare a creierului, ca RMN (Rezonanţă magnetică Nucleară), intrată în uz de 32 de ani, iar apoi CT (tomografie computerizată) şi PET (tomografie prin emisie de pozitroni) au deschis larg fereastra către înţelegerea modului în care funcţionează creierul uman.

Băieţii au abilitaţi crescute de procesare în emisfera dreaptă a creierului ceea ce explică înclinaţiile lor către jocurile de construcţii, cuburi, asamblarea şi dezasamblarea jucăriilor, în special maşini, precum şi curiozitatea legată de funcţionarea lor. Tot aşa se explică şi uşurinţa mai mare legată de lumea abstractă a numerelor şi a matematicii.

Societatea modernă pune un mare accent, în primele etape ale învăţării, pe dezvoltarea abilităţilor lingvistice şi acesta este motivul pentru care fetiţele par să fie, în general, eleve mai bune decât băieţii, tendinţă ce începe la grădiniţă şi se păstrează până la sfârşitul liceului.

Atunci cănd vorbesc cu bebeluşii, adulţii au tendinţa să „traducă” cuvintele în „limbajul copiilor”, stalcind cuvintele: Ute te tutu mumos! În realitate, ar fi mult mai înţelept să spună : Uite ce maşină frumoasă! Mai bine chiar, repetaţi propoziţia de mai multe ori, în limbile pe care le cunoaşteţi, engleză, franceză etc. Creierul avid al copilului va absorbi aceste cuvinte şi multe, multe altele! Este recomandat ca părinţii să se adreseze atât bebeluşilor băieţi, cât şi fetiţelor, în limbajul obişnuit pe care îl folosesc în comunicarea dintre ei!

Asta nu înseamnă că la un an, un copil va recita din Scrisoarea a III-a, ci că îi va conferi un avantaj în folosirea limbajului.

Pe masură ce avansăm în înţelegerea creierului şi a abilităţii lui de procesare a limbajului, un lucru devine clar: tot ceea ce facem pentru îmbogăţirea vocabularului copilului vine în completarea a ceea ce am făcut până atunci! Specialiştii consideră că un copil care vine la grădiniţă cu un vocabular de sub 2000 de cuvinte porneşte cu un handicap, în mod special în ceea ce priveşte viitoarele abilităţi de citire! Un vocabular de 3000 de cuvinte ( sau peste ) asigură un avantaj net! Cel mai mare avantaj se pare că îl au copiii care inţeleg şi vorbesc două limbi!

In mod firesc, adulţii se tem să nu supraîncarce capacitatea copiilor. Aparent acest lucru este doar un mit! Copiii au o foame pentru învăţare şi pentru sunetul cuvintelor! Cu cât mai repede le veţi potoli această foame, cu atât mai mari sunt sansele lor de succes în viitor!

Oferiţi-le copiilor vostri, cu generozitate, Darul Cuvintelor!