Femeile coboara in fantana

“Femeile sunt schimbătoare” spun bărbaţii. „ Acum sunt dăruite şi iubitoare iar apoi devin melancolice, triste sau chiar deprimate, îşi amintesc de toate problemele şi-ţi reproşează greşeli de-acum 100 de ani!”. Bărbaţii nu pot înţelege această schimbare de dispoziţie pe care o cataloghează ca fiind anormală sau chiar patologică, unii ajungând să sugereze o vizită la psihiatru. De ce această lipsă de înţelegere? Pentru că, la majoritatea bărbaţilor, schimbarea de dispoziţie e motivată de un eveniment anume, o problemă sau o nerealizare punctuală. Cum, de cele mai multe ori, nu pot lega schimbarea de dispoziţie a femeilor de un astfel de motiv, bărbaţii ajung la concluzia că ceva nu este în regulă! Păi cum se poate explica altfel faptul că ea e nefericită şi deprimată când le are pe toate?

O femeie e ca un val. Când se simte iubită, respectul de sine îi creşte şi femeia se cufundă într-un val de emoţii pozitive. Sentimentul de bine se amplifică iar femeia radiază de fericire: valul e la apogeu! Apoi, brusc, valul se sparge iar starea de spirit a femeii se schimbă. Sentimente negative o învăluie iar frustrările şi problemele reprimate şi nerezolvate ies la suprafaţă. În perioada de ascensiune a valului femeile îşi pot suprima sentimentele negative şi dăruindu-se, uită de sine. Toate acestea însă vor reveni, amplificate, în faza de coborâre, toate neîmplinirile, toate nerealizările şi mai ales grijile şi îngrijorările, vin toate odată, astfel că femeia se simte copleşită. Aproape întotdeauna această stare e temporară. După ce a ajuns la fund, starea de spirit se schimbă din nou iar femeia va incepe iar să se simtă bine în pielea ei.

Când valul unei femei creşte ea simte că are de dat din abundenţă dragoste. Când valul se sparge femeia resimte un imens gol interior şi nu mai are de unde să dăruiască. Este momentul să facă ordine în sentimentele ei! Este o perioada în care are nevoie să vorbească despre ceea ce simte, să fie auzită şi, mai ales, înţeleasă. Femeile descriu adesea această stare ca pe o coborâre într-o fântână întunecată în care se simt singure, fără nici un sprijin, învăluite de sentimente confuze uneori chiar de disperare. Ajunse însă la fund vor începe automat să se simtă mai bine, purificate prin trăirile negative.

Bărbaţii sunt întotdeauna surprinşi de coborârea partenerelor în fântână, chiar şi atunci când sunt avizaţi că acest lucru se poate întâmpla. Deoarece femeile nu mai au nimic de dăruit în această perioadă, nici dragoste şi nici admiraţie pentru partenerii lor, aceştia sunt derutaţi. Stima de sine a bărbaţilor depinde mult de admiraţia celor din jur şi mai ales de cea a partenerelor lor. Dintr-o dată nu mai sunt cavalerii în armură strălucitoare, admiraţi şi aclamaţi pentru realizările lor, care acum par să nu mai valoreze nimic!. Atunci când femeile sunt fericite bărbaţii îşi asumă meritul iar atunci când sunt nefericite se simt responsabili şi încerca să arate femeilor că nu au motive reale de nefericire. Presupunând că schimbarea de dispoziţie este legată de ceva ce au făcut sau nu au făcut cum trebuie, automat, vor intra în defensivă. Iar cum cea mai bună apărare este atacul, ei vor începe să explice partenerelor de ce nu trebuie să simtă ceea ce simt şi de ce ar trebui să fie fericite şi mulţumite. Aşa cum femeile încearcă să îi îmbunătăţească pe bărbaţi şi bărbaţii încearcă să le „repare” pe femei spunându-le ce şi cum ar trebui să simtă! Şi puţine sunt lucrurile care pot înfuria mai mult o femeie decât negarea dreptului ei de a se simţi aşa cum se simte, fericită sau nefericită! Prin urmare se va simţi şi mai singură, neînţeleasă şi nefericită!

Ceea ce bărbaţii trebuie să înţeleagă este că evoluţia dispoziţiei femeilor, de la sentimente pozitive la negative, este un fenomen absolut normal, care nu trebuie „reparat”. Uneori, prin atitudinea lor sau intrarea în peşteră, bărbaţii determină coborârea partenerelor în fântână dar alteori acest proces se petrece de la sine. În loc să spună femeilor ce să simtă ei ar trebui să le fie alături, iubitori şi înţelegători, deschişi către ascultare. Nu vor reuşi să le împiedice să coboare dar, în acest mod, îşi pot ajuta partenerele să revină mai repede.

Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, în fântână, femeile au mare nevoie de ei dar, trăind sentimente confuze, nu le pot solicita ajutorul sau chiar îl pot respinge. Lăsându-şi orgoliul de-o parte, bărbaţii îşi pot arăta dragostea necondiţionată. Nu trebuie să facă nimic ci doar să le fie alături partenerelor lor şi să le asculte dacă acestea vor să vorbească, fără să le critice sentimentele. Nu vă aşteptaţi ca această atitudine empatică să scoată imediat partenera din fântână! Ba chiar s-ar putea să se scufunde mai adanc! Acesta este un semn că sprijinul vostru funcţionează pentru că grăbeşte coborârea! Pentru a-şi reveni cu adevărat, partenera trebuie să ajungă la fundul fântânii! Când ea va reveni la suprafaţă, recunoştinţa pentru a-i fi fost alături va răslăti pe deplin efortul depus!